De ce m-am indragostit de Venetia – orasul iubirii

Azi am simtit sa scriu despre Venetia. Nu stiu de ce dar orasul acesta mi-a intrat la inima de prima oara cand l-am vizitat si a devenit unul dintre preferatele mele. Poate pentru ca imi aminteste de povestile citite in copilarie despre Atlantida si imaginile mentale create dupa descrierile ei. Si poate pentru ca senzatia mea de deja vu m-a purtat cu ideea ca poate intr-o viata anterioara as mai fi trecut sau poate chiar as fi trait pe aici. Ai impresia ca orasul acesta efectiv iese din apa, te farmeca cu fiecare detaliu, vezi aici o multime de poduri, canale si stradute inguste, cladiri colorate, vaporase si gondole, romantism la tot pasul, povesti ascunse la fiecare colt.  

L-am vizitat primavara astfel ca am prins si zile calduroase si ceva ploaie. Si am inteles atunci temerile localnicilor cu privire la cresterea nivelului marii. Ar fi o tragedie ca o destinatie de o asemenea valoare culturala sa ajunga inghitita de ape.

Cine zice ca orasul acesta poate fi vizitat intr-o singura zi se inseala. Eu am stat aprox patru zile si tot as mai fi stat. E adevarat ca este micut, la urma urmei are doar vreo 60000 de locuitori. Daca vrei sa ajungi chiar sa te bucuri de fiecare loc frumos de vizitat, e bine sa nu fii in graba.

Iata in mare ce am experimentat acolo si ce cred ca e fain de vizitat:

1. Plimbarea pe Canale Grande

Nu ai cum sa il ratezi intrucat e canalul principal al Venetiei pe care se asigura si mijlocul de transport in comun care la ei este “vaporetto”. Eu m-am simtit ca rupta din film, ma gandeam cat de tare trebuie sa fie pentru un localnic gandul ca aici drumul la servici sau la cumparaturi e o plimbare cu vaporasul.
De la Piazzale Roma pana la piata San Marco unde se termina, aproape 4 km, ai parte de o un fel de croaziera in toata regula.

2. Plimbarea cu Gondola pe canale – cea mai romantica experienta.
Mai ales pentru indragostiti, e o senzatie fantastica sa te plimbi prin locuri ascunse si inguste unde vaporasele normale nu ajung. Si daca mai ai si un gondolier care sa iti cante e genial.
Dezavantajul e ca 80-100 de Eur la fata locului DAR – daca pleci in perioada urmatoare acolo lasa-mi un mesaj. Am un pont prin care sa iesi la aprox o treime din pret, intre 26-40$, prin cineva.

3. Vizita la Palatul Dogilor
E doar la cativa metri de Piata San Marco si a fost timp de 1100 de ani resedinta celor 120 de dogi care au condus Venetia din 697 pana in 1797.
Aici am petrecut ceva timp cu un tur cu ghid, am trecut prin Puntea Suspinelor, inchisorile, Sala Armelor, Scara de Aur, si multe altele. Daca ai de gand sa vizitezi si alte muzee venetiene, iti recomand biletul de 24,5 euro. Altfel vei plati 16,5 euro numai pentru

4.  Puntea Suspinelor  – iti strange putin inima cand treci prin interior insa   ofera o priveliste foarte romantica privita din exterior. O legenda se spune in prezent ca cei care se saruta sub acest pod, trecand sub el cu gondola la apus de soare vor avea o dragoste eterna.

Puntea face legatura intre fostele sali ale inchizitiei din Palatul Dogilor si închisorile Palatului Ducal. Pe aici treceau condamnatii dupa ce isi primeau pedeapsa si se zice ca numele ei vine de la suspinele lor in momentul in care treceau pe aici si priveau pentru ultima oara Venetia, urmand apoi sa fie executati.

5. O inghetata buna in Piata San Marco 

Napoleon zicea despre aceasta ca e atelierul de desen al Europei, si unde vei vedea turisti hranind porumbeii. Aici se afla Palatul Dogilor si Bazilica San Marco, Turnul cu ceas (Torre dell’Orologio), Biblioteca Nationala (Biblioteca Nazionale Marciana) construita de Sansovino, Muzeul Correr, si nu in ultimul rand, Clopotnita San Marco, de unde Venetia poate fi privita de sus.

5. Vizita in turnul Clopotnitei San Marco / Campanila 

It is a must din punctul meu de vedere. E locul de unde vezi o priveliste geniala si faci niste poze grozave. E un turn de  98,5 metri a carui constructie a fost pe post de far, turn de control si chiar de camera de tortura. Este cel mai inalt turn din oras si totodata un simbol in sine al orasului. Dupa modelul lui au fost construite multe alte turnuri din Venetia precum si din Dalmatia.

6. Podul Rialto de la piata Rialto.
Aici am inteles ca ar fi centrul comercial al Venetiei inca de acum aproape o mie de ani, din 1907.

 

9. Insula San Michele sau Insula Mortilor – este o insula cu rol de cimitir, la cateva de Venetia cu vaporetto. Am vazut-o doar de la distanta, inainte de a merge in tur catre Murano, Burano si Torcello, nu am mai apucat sa o vizitam.  Am inteles ca aceasteia i s-a dat destinatia aceasta din vremea lui Napoleon, in 1807, din motive sanitare si de salubritate. Cei ingropati sunt deshumati dupa 10 ani pentru a face loc si altor decedati.

10.  Tur al Insulelor Murano, Burano si Torcello

Insula Murano, mi-a placut cel mai mult. In primul rand mi-au placut sa vad atelierele din sticla, iar la unul dintre ele chiar o demonstratie live despre cum se face sticla. Am avut din nou un deja vu cu cateva clipe din copilarie, acum fiind a doua oara cand vedeam o demonstratie de fabricare sticlei. Murano a detinut pana in secolul al XVII-lea monopol pe fabricarea sticlei.
Sunt foarte multe magazine de bijuterii aici, nu m-am putut abtine sa nu imi cumpar cateva perechi de cercei si lantisoare cu medalioane din murine.
Preturile sunt super ok aici, comparativ cu in aeroport unde sunt la unele chiar de 4-5 ori mai mari.

Insula Burano – sau Insula Dantelelor cum i se mai spune, este recunoscuta in mod special pentru traditia foarte veche de a lucra dantele manual. E o locatie superba, foarte colorata si linistita si tot aici gasesti Muzeul Dantelei unde poti vedea istoria acestei indeletniciri precum si o colectie impresionanta de obiecte scumpe si rare unele datand tocmai din secolul al XVI lea.

 

Insula Torcello e cunoscuta pentru povestile ei, pentru monumentele arhitecturale si pentru picturile unice. Aici se poate vizita Piata Torcello unde gasesti Tronul lui Atilla, Catedrala Santa Maria Assunta, Biserica Santa Fosa, Muzeul Torcello si Ponte del Diavolo (Podul Diavolului). La acesta din urma in spate sta o legenda interesanta care spune ca undeva prin secolul XIX o localnica s-a indragostit de un soldat austriac cu care se vedea pe ascuns, impotriva vointei parintilor. Acestia au aflat si au pus sa fie omorat. Tanara a mers la o vrajitoare careia i-a cerut sa o ajute sa ii aduca inapoi iubitul. Intalnindu-se cu ea pe acest pod, vrajitoarea invoca diavolul care i-a cerut la schimb sufeletele a 7 copii care sa ii fie adusi pe pod inainte de noaptea Craciunului. Cineva a auzit conversatia si ca sa preintampine tragedia si sa salveze copiii a dat foc casei vrajitoarei care a murit arsa de vie. Diavolul a venit la ora stabilita si a asteptat in zadar, nestiind ce s-a intamplat. De atunci se zice ca fiecare ajun al Craciunului pe pod asteapta o pisica neagra – mesagerul diavolului!