Despre calatoria mea, Dezvoltare Personala

Cum sa eviti amanarile si sa nu mai fii dus cu zaharelul?

De cate ori ti s-a intamplat ca cineva sa te duca la propriu cu vorba? Sa astepti un raspuns important care sa nu mai vina? Un prieten care sa iti datoreze niste bani pe care sa nu ti-ii mai dea? Un client care sa iti promita ca va face o comanda pe care sa o tot amane sau sa iti amane o plata? Un furnizor care sa nu iti trimita la timp o comanda din diferite motive si de fapt sa afli mai apoi ca poate nu avea produsele pe stoc dar a preferat sa te amane decat sa iti zica adevarul si sa riste sa cauti in alta parte? Un angajat care sa promita ca va livra ceva si sa bata pasul pe loc? Un sef care sa iti promita o promovare sau o crestere salariala si sa nu o mai faca din diferite motive?

Toate lucrurile acestea se intampla cu un motiv si pana de curand nu m-am intrebat niciodata care e motivul pentru care se intampla.

Recent mi-am gasit raspunsul la intrebari – venit sub o alta forma.  Din nou, am avut o sursa de inspiratie care mi-a schimbat optica lucrurilor. Astfel incat am sa pun aici intrebarile pe care mi le-am pus si care m-au facut sa vad un alt punct de vedere.

De cate ori ai dus tu cu vorba pe cineva? Sau ai amanat sa dai un raspuns important la o problema cuiva? Sau ai datorat niste bani si ai amanat momentul in care sa ii rambursezi? Sau ai rugat pe cineva sa iti blocheze pe stoc o comanda de produse de care ai uitat sau pur si simplu ai amanat sa o mai iei? Sau trebuia sa livrezi ceva catre un client si din diverse motive personale, resurse sau timp l-ai amanat? Si ai omis sa ii spui adevarul ca sa nu il pierzi ca si client? De cate ori la jobul tau nu ai avut chef sa faci ceva si ai batut pasul pe loc? Iar daca esti in pozitia de sef si ai putere de decizie asupra salariului cuiva – de cate ori ai evitat sau amanat o promovare sau o crestere salariala pentru un angajat care poate chiar o merita?

E ciudat cand aceeasi situatie o privesti din ungiuri diferite.  Si totul se reduce la ideea de angajament. De care parte esti – a celui care si-a luat un angajament si nu are niciun pic de responsabilitate sau sau a celui care  si l-a asumat?

Tendinta noastra naturala e sa dam vina pe altcineva si sa fugim de responabilitate. E mai usor de acceptat si de suportat. E mai confortabil.

La prima vedere si luand in calcul cele de mai sus e suficient sa nu faci tu asta ca sa nu ti se intample tie acelasi lucru. E celebra vorba din popor “Ce tie nu-ti place altuia nu-i face”. Dar nu e suficient.

Sunt inca doua secrete care te ajuta sa eviti aceste lucruri:

  1. Elimina orice urma de aroganta din atitudinea ta fata de toti ceilalti. Modestia te va ajuta in fiecare moment sa ii asculti pe ceilalti, sa ii auzi si sa le intelegi nevoile, indiferent de care e pozitia lor in raport cu tine. Nu conteaza ca sunt mai presus sau mai prejos ca tine, ca au un alt statut social sau o alta varsta. Conteaza doar a fi receptiv la ceea ce au ei nevoie si a le preintampina durerile si a-i ajuta in masura in care sta in putinta ta.
  2. Fa exact opusul a ceea ce ai vrea sa nu ti se intample. Cum ar fi ca la fiecare intrebare/solicitare pe care o primesti sa poti raspunde imediat, sa nu lasi pe nimeni sa astepte? Cum ar fi sa rambursezi o datorie inainte de termen sau sa ajuti pe cineva cand are cea mai mare nevoie? Cum ar fi sa nu lasi niciodata pe nimeni sa astepte dupa tine si sa spui in permanenta adevarul cu privire la orice situatie pentru a evita sa incurci pe altcineva care poate se bazeaza pe tine? Cum ar fi ca tot ceea ce faci tu la locul tau de munca sa fie peste masura asteptarilor angajatorului fara ca neaparat sa astepti sa ti se ridice o statuie ci pur si simplu pentru ca vrei sa ai satisfactia lucrului bine facut? Cum ar fi sa oferi recunoastere si suport pentru o avansare sau crestere salariala unui angajat care chiar ar avea nevoie de ea, fara sa il lasi sa treaca prin toate acele emotii “oare voi primi sau nu?”
  3. Nu astepta ceva la schimb pentru a oferi ceva si pune suflet in tot ceea ce faci. Tot ceea ce ti se intampla e rezultatul lucrurilor facute sau gandite de tine si pe acelasi principiu daca ti se intampla lucruri negative e pentru ca undeva in mintea ta a inflorit o samanta de genul “degeaba fac ceva ca oricum mi se intampla opusul”, “degeaba sunt bun cu altii ca altii oricum sunt rai cu mine”, “eu ajut si cei pe care ii ajut isi bat joc”, “dau un deget, mi-a luat toata mana”, “daca o sa ma pacaleasca?” samd. Atata timp cat mintea ta e setata pe astfel de convingeri, care crezi ca va fi efectul lor in lumea materiala?
  4. Invata din atitudinea unei mame pentru copilul ei: ea il creste si il ajuta pentru ca simte ca asa e bine, ca asta trebuie sa faca, acesta este rolul ei de mama; nu se asteapta imediat ce l-a nascut sa ii spuna copilul “multumesc” si nu asteapta sa vina nimeni sa ii ridice o statuie in fata casei pentru ca e mama. Poate o mama sa amane copilul si sa ii zica “iti dau de mancare mai tarziu” sau “nu o sa iti dau de mancare doua saptamani” ? Si da, exista din defericire mame in lumea asta care isi abandoneaza copiii. Este acesta un motiv pentru celelalte mame sa le urmeze exemplul?

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *